bine,mi-e bine!

ploua,tacerea e vie
si totusi un iz de moarte cade pe asfalt,
fiecare strop imi sopteste doar mie
ca o clapa de pian auzul imbie
si totul e pustiu
doar mana mea loveste
in stropii care scriu
si e bine,e atata de bine
cum nu mi-e niciunde
cum nu mi-a fost demult
fereastra ma duce
in lumea de veci
odaia atata de goala
ma cuprinde de mine
cu peretii ei reci
ma arde ca o smoala
dar...e atata de bine
si stropii costruiesc izbavirea
o sansa pt tot ce-i pierdut
se naste in ploaie
si ploaia se scurge in mine
odaia de piatra
se umple de bine
si renunt doar o clipa
sa mai mor
pentru o ploaie de vise
ce nu ma mai doare