in maine ma cade
genunchiul ravnit
si matematic scade
o sansa la un infinit
de a ajunge-n maine
de-as fii genunchiul ce ma cade
de-as fii zenitul ce ma prinde
de-as fii pentru o viata oarba
si-n moarte soarelui vesminte
...dar ce rost are lumea-n sine
ce rost am sub clar de luna
daca nu mai sunt in mine
nici macar eu???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu