spre implinire

lipseste-atata pana la-mplinire
lipsesc si oameni,lipsesc si ani
si chiar de mi se face sila si rusine
lipsesc si niste gologani

lipseste-atata si din mine
si din jur si din trecut
lipseste viata ,ce rusine
sa admit ca mai e atat de mult

e ca si cum as recunoaste
vina de-a nu fi realizat ceva
e ca si cum as sta si-as paste
si as pluti pe frunza altcuiva

lipseste-atata floare-n camp
si-atata suflet in femeie
lipseste printre frunze vant
si din focul vietii sa sara scanteie

e-atat de gol tarmul de viata
si-oglinda-n tinda oarba si ciobita
lipseste-atata ruga-n sine
ca ochiul ma izbeste si ma las izbita

lipseste din mine ce e ratiune
ma frige devreme un foc de amiaza
lipseste din mine ce nu e pasiune
si ochiul de jar,crunt scanteiaza

lipsesc ferestre in casa tacerii
si gura sa strige,femeia nu are
lipseste dumnezeul din strigatul durerii
dar e prezent acolo unde doare

lipseste...si lipsa-i amara
se-ntinde din gura si pana-n pamant
iar gura ,cu buzele prinse de vant
amarul nu-si zbiara