stralucea cu sete
sub ochi de rusine
sub iarna greoaie
ce simtea cum vine
inima-un scrin de brad
ascunde si acum
cu-aceeasi nesfarsire
peste mii de alte chipuri
o singura privire
ce imi aseaza fiinta pe un piedestal
si ma ineaca in dumnezeire
innegrita pana-n vine
de saliva veninoasa
ce-mi ramane-n gura vesnic
dupa portia sanatoasa
de socializare-n masa
vine-apoi ca o Scriptura
o nevoie de iubire
si imi lasa o frantura
o felie ,o speranta
intru izbavire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu