contemplatii

privesc tacerea
cu capul in jos
umbrele noptii
mi-ar spune ceva
nu e nimic dureros
si nimic nu ar putea durea
tacerea e uda
de lacrimile mele
iar mintea mi-e surda
la strigatul de stele
tacerea e rece
invelita in umbre
peste frunte-mi trece
un fior,mai multe
si simt cum in vine
sangele s-ascute
durerile-s tacute
tacerile prea multe
cu capul in jos
privesc dar nu vad
s-a-nrosit iarba sub mine
si cerul se-ndoaie de bine
cat mai e pana otrava
sa patrunda-n mine
tacerea ...ea e de vina
tacere!!! peste toate-n mine!