imi inmoaie oasele
privelistea macabra
a vinului ce-mi curge
prin vene ca pe teava
imi strepezeste buza
vantul ce-mi sufla tare
in minte ca-n peluza
terasei de la mare
imi incarca ochii
cu fulgi de ninsoare
si ma vad in rochii
de doamne senatoare
imaginatia-mi zboara
in departari macabre
si toate ma-nfioara
si toate-mi sunt cadavre
linistea ce sufla
cu tinta de pumnale
plamanii mi-i umfla
de briza ca la mare
si toate ma dezbraca
ma tulbura in fiinta
incarcerata in baraca
de nebunie-nvinsa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu