uite-ma ajunsa in punctul in care nu mai am nimic de spus,in fata monitorului,cu o singura casca defecta in ureche,muzica ma indeamna ca in lipsa posibilitatii de a fuma sa ma inec in randuri fara sens ,e o stare pe care nu o pot descrie,e mai mult decat teama ,mai mult decat orice...simt cum se pierde in mine totul ,sensul pe care am vrut sa cred ca il am se scurge printre degete si degetele imi sunt rupte,m-a rupt in doua timpul ,mi-a dezlipit pielea de trup si m-a lasat dezgolita sa zac intr-un morman de sare,mi-a smuls gandurile,oamenii,sperantele si m-a aruncat ca pe o tarfa pe marginea strazii ,acum se holbeaza cocalarii si pizipoancele si rad pentru ca ei nu stiu cum e sa fi futut in piept ,in timp si minte cu o pula de 23 de aniversari!
uite-ma cazuta pe asfalt,mi-e frig desi afara sunt vreo 25 de grade,mi-e rau,nu pot ,nu pot respira,mi-e gatul incarcat de sila si de lacrimi neplanse,cuvinte de prisos,durerea nu-mi calmeaza dar ma ajuta sa-i dau glas,nu inteleg unde mi-am pierdut capacitatea de orientare,ratiunea,inteligenta ,speranta...casa!
nu pot continua asa,maine n-are sens,ieri a trecut,azi sunt tarfa de pe asfaltul mintii mele,plansa,cu mainile rosii de sangele sufletului,unghiile infipte in asfalt se rup pe rand nereusind sa pastreze vreo secunda ...singuratatea ma macina,ma zgarie pe retina cu imagini,acum doar atat-imagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu