cum e sa n-ai nicio grija?!Pai iti spun eu,puiutz,e foarte bine...esti ca teleghidat,mancarea n-are gust dar tot o mananci devreme ce kilogramele nu scad,muzica nu o simti dar o asculti intr-o casca improvizata,cafeaua nu trezeste dar o bei in noua cana cumparata cu 3,99 lei de la real la super oferta,nu ai vreo idee dar cari ca proasta o agenda oriunde mergi in caz ca te vei destepta subit si te va trasni fulgerul inspiratiei,bateria de la telefon iti moare de doua ori pe zi ,avand in vedere ca nu reusesti niciodata sa o incarci mai mult de zece minute la singurul prelungitor cu trei pule de-alea de spatii in care vari alte trei pule cu cate doi craci ,mare electriciana eu...inchizi ochii cateva momente si blestemi crunt,ca apoi sa cazi in letargie iar.
cum e sa astepti ca timpul sa se scurga sa poti muri dracu' mai repede si in acelasi timp sa te caci pe tine de frica numai cand te gandesti la ce se va dupa ce n-ai sa mai fi,da,ce se va-ntampla?
cum e sa nu stii daca esti femeie sau barbat? daca iti place mai mult in tocuri ,cu tigara-n bot ,cu subalterni si toate cele sau cu bocanci ,rucsacul in spate,carti si bere,prieteni buni dar atat de beti ca nu pot vomita decat daca-i tine o anume persoana de cap?
cum e sa speri ca intr-o zi ai sa vrei sa speri ceva pentru tine ,personal,renuntand sa mai joci rolul de salvator?
cum e sa fii uneori atat de viu incat sa simti ca poti sa sari ca proasta de la etaj si sa cazi in picioare(cand tie ti-e frica de te caci pe tine de moarte ) si imediat dupa aceea sa te asezi in fata calculatorului si sa-ti plangi de mila pana cand va inchide si ultimul prieten usa pe dinafara?!La asta am un raspuns academico-psihologic ,se numeste sindrom bipolar ,maniaco-depresiv!
gata,o simpla melodie mi-a futut pofta de viata,"i thought you would live your heart with me",i-auzi!
simplu ,atat de simplu sa dispari,sa simti un gol imens si sa vrei sa stergi tot ce nu esti,tot ce esti in van,tot ce ai si n-ai ,tot ce poti si n-are sens ,tot ce nu poti...
imi amintesc de vremurile in care starile acestea erau productive,sau asa credeam,credeam ca sutele de poezii pe care le-am scris au sa-mi stearga din inutilitate si sentimentul goliciunii si inexistentei,dar nu numai ca nu au facut asta ,au reusit sa ma adanceasca in ceva mai urat si mai greu de atat-in esec!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu