deprimante pasarele

Uite ca am ajuns in anul 3 de facultate ,cu restante cat cuprinde si cu o licenta amanata,cu buzunarele indatorate si inima chircita si stransa intr-un ungher ,timorata si panicata,instrainata de tot ceea ce o facea sa bata a fericire,sentimentul e asemanator cu cel al satenilor credinciosi care intr-o buna zi afla ca s-a stricat clopotul bisericii si reparatiile sau inlocuirea se extind pe un termen nedelimitat...sentimentul pustietatii si al dezordinii interioare. Sunt atatea vise care se nasc in mine si care atunci cand mor nu-mi provoaca nimic ,realizand ca am facut tot ce am putut fara sa stiu sau sa vreau pentru ca rezultatul sa dea cu minus.Nu mi-e rusine sa admit ca stramtoarea in care imi desfasor existenta fizica si interioara imi este favorabila ,favorabila in sens negativ,realizez cata placere morbida si taioasa imi provoaca esecul ,caci am ce povesti si am ce ma plange,dependenta mea fata de oameni e mai mare decat un om normal ,un om limitat poate intelege...daca intre cei patru pereti vad oameni doar in oglinda, inima incepe sa tremure amenintand sa explodeze daca nu-i aduc fiinte pe care sa le adulmece si sa le simta a ei,posesivitatea ei atat de mare ma poate ucide iar eu,o simpla sclava,murdara si needucata ,sunt doar o prada usoara pe care o trimite la piata de fiinte ,vb gingas prin vocea mea si aratand binevointa si empatie...dar nu e atat de malefica,nu e decat nevoita sa-si hraneasca singuratatea pentru ca fantasmele trecutului sa nu apara in colivia ei ,unde nu ar putea fi protejata...iar eu nu sunt atat de nevinovata devreme ce invinuiesc un organ,(vital e drept dar fara personalitate) pentru toate esecurile si proasta educatie in privinta alegerilor si viitorului...MEU!!! Da,da si iar da sunt o fiinta jalnica ,patetica si oricum vrei sa ma faci dar o fiinta care se cauta secunda cu secunda si care se foloseste de metode nu de oameni ,de momente nu de timp ,de ea pana la urma pentru a-si descoperi menirea si pentru a putea indura frigul din interiorul debransat pentru neplata facturilor la iubire timp de 23 de ani . Nu stiu daca am iubit vreodata sau daca as recunoaste sentimentul daca l-as simti ...nu stiu daca o sa ma iubeasca cineva vreodata si nu stiu daca imi doresc 23 de copii si o casa cu 10 etaje,mintea mea nu gandeste cincinal ,ea se ocupa de dezamagirile si regretele prezentului ,de asemenea imi aprinde beculetul cand ,mergand cu ochii inchisi pe strada risc sa o dau in bara ...Stiu! stiu ce va spune multimea din interioarele voastre.hmm,23 de ani , nu stie ce vrea de la viata??? Bla,bla bla... da ,am 23 de ani si singurul lucru de care sunt sigura e ca la anul am sa implinesc 24.,ceea ce inseamna ca stand sa analizam asta ,descoperim ca mai e ceva de care sunt sigura,ca nu o sa ma sinucid in anul ce vine,ca nu planuiesc sa ma calce tramvaiul,ori sa cad de la etajul 2... Cateodata ma imaginez desculta,alergand in slow motion pe o plaja ,galbena si goala,langa o mare linistita si curata ,pe de-o parte iar pe de alta ,ceva mai sus ,o casa ,o cabana,fara aspect exterior,mintea nu-si imagineaza niciodata cum arata ambalajul,doar franturi imi apar detaliate,cum ar fi un semineu ,nu foarte mare,fara marmura sau alte dracii contemporane de fitza ,un simplu semineu in fata caruia sa zaca un fotoliu uzat si o fiinta care-mi seamana, insa mai calma si mai fericita ,cu o tigara intre buze si un jazz suav pe fundal ,cu ochii nedesprinsi de flacarile semineului incercand sa mai scrie cateva cuvinte pe o foaie semi-goala ,cu o penita gravata si primita in dar de la cine stie ce prieten care acum nu mai e in preajma si care a plecat ,ca toti ceilalti cu o bucata din mine...o bucata din noi,bucata lor din fiinta mea! Alteori e suficient sa deschid ochii si sa ma lovesc cat se poate de tare de realitatea care ma va duce ,intr-o zi, la psihoza si atunci destinul meu inchipuit fi-va indeplinit,camasa alba,maneci lungi,calm,privire la mare...Valium,Prozac,Sanax...o minunatie! Stau, uluita de schimbarile ce se produc in viata mea, fara sa misc un deget,si incerc sa inteleg care este boala mea ,ce fel de sindroame si ce fel de comportamente din mine modifica starile celor din jur , cine sunt ei,ce le sunt eu , cat e real si cat e efectul medicamentatiei mele imaginate ? OK,sa presupunem ca sunt singura vinovata si ca antisocialitatea mea ,pe de-o parte si dependenta mea fata de anumite persoane pe de alta , sperie ,dar obisnuinta nu impiedica aparitia sentimentului de satietate?Sau?! Mi-au inghetat mainile,mi-e foame si mi-e somn dar nu doare nimic decat sa stiu ca impart aceste sentimente cu o singura fiinta,plictisitoare,urata si superficiala...cu mine! Ma intorc ,din cand in cand ,spre usa sa descopar ca cineva ma priveste si se amuza de conversatiile mele cu mine,si de rasul haotic starnit de debitatiile bizare uneori,si sa ma simt prost ...dar nu simt asta niciodata caci de fiecare data cand intorc capul nu vad decat orarul de curatenie lipit pe usa de una dintre colege,caci noi suntem adulte si ne intelegem foarte bine,astfel incat am facut si un orar de curatenie pe care oricum nu-l respecta nimeni,nu ,sigur ca se face curatenie cand nu avem alte indatoriri mai importante...epilat,salon,solar,siesta... Deprimante pasarele pe la creier mi se-aduna si-n delirul provocat,imi ureaza Noapte Buna!!!