frunze de tutun

Deplang vremurile in care mintea trebuia sa mi se confrunte doar cu nesiguranta data de notele scolare... Cine oare se gandea la viitor cu incertitudine si panica ? Cine oare ar fi crezut ca prima tigara fumata nu e inceputul unei maturizari treptate si sigure , unei personalitati puternice, respectabile prin simplul fapt ca fata de la tara tine intre degete o tigara si nu o grebla? Prima tigara - prima responsabilitate, primul pas spre nicaieri , spre un drum intunecat care se lumineaza doar un pas inainte ,restul ramane negura!Nu mi-a spus nimeni ca am sa fumez frunze de tutun si am sa beau cafea amara si rece ,ca somnul nu va fi dulce ci va fi putin,ca prietenii nu vor fi multi ci vor fi departe ,ca banii nu vor fi ,si eu ?! EU asteptand mereu o tigara,o cafea fierbinte ,un prieten drag ,o moneda pentru paine...am sa pierd timpul numarand si blestemand clipele inutile si picioarele de lemn. 1,2,3,4...30 de secunde scurse,de zile ,de ani ,de clipe de singuratate ,ingropate in beciul dintre pielea si carnea mea,strivite sub picioarele mele de lemn ,blestemate de limba pietrificata sub putoarea de putregai a timpului...si degetele au invatat sa cante la pian-imaginatie bolnava-,, sunete grave rasuna din ea/unghiile strivite lovesc in podea/durerea rasuna a minte bolnava/si ma transforma pianul in sclava'' Cine ar fi crezut ca mireasma cafelei,fumul de tigara si sunetul de pian pot duce la psihoza? Cautarea devine o parte din nebunie,o parte din ceea ce ar trebui sa ne revina prin lege ,fiecare dintre noi ar trebui sa se nasca cu dreptul de a bea cafea,de a fuma si de a canta la pian si nimeni nu ar trebui sa caute sau sa innebuneasca in cautarea lui... Un copil mi-a spus ''saru-mana'' intr-o zi si am stiu ca nu mai sunt de-a lui ,am stiut ca frunzele de tutun m-au imbatranit prematur si desi sunt un copil nu mai am aspectul unuia ,desi astept sa ma tina mama de mana cand trec strada ,copilul acela ar putea astepta sa-l iau de mana si sa-i ofer siguranta...Prematur am fost maturizata de mirosul frunzelor de tutun ,mi-am asumat riscul pentru trei mucuri de fericire adulta si am fost dusa ,pe banda rulanta,departe in viitor ,unde nu mai pot plange daca nu mi se da ceea ce vreau pentru ca aici trebuie sa-mi cumpar singura,in viitor unde cafeaua e rece si frunzele de tutun au aroma de inutilitate!Ce sentiment straniu! Ce sentiment urat si greu precum povara unei bucati enorme de plumb! -Mama,cum poate ceva ca un vant,ceva imaterial,sa fie atat de greu ca si cum as cara un munte de pietre?! Mama,daca nu-l mai pot cara are sa ma ingroape?! Greu mai e ,greu si rece!