luni, 4 mai 2009
copilul inapt
N-am stiut niciodata sa fiu doar un copil,fara pretentii,fara posesivitate,fara lacomie sau limbaj vulgar.Am crescut injurand si tipand la mama si la toti ceilalti ,dar cu cat eram palmuita sau inrosita cu nuiaua, cu atat protestam.mai mult...nici astazi nu stiu sa fiu o fiica ,fara sa devin pe parcursul conversatiei telefonice ,de ex, mama vitrega a propriei mele mame,n-am stiut niciodata sa ma comport normal,insa rautatea mea se rezuma la modul in care trantesc cuvintele,fara a avea un management al acestora...caci deh,mama spunea , enervata probabil de discutiile jalnice la telefon,rabdarea nu mai era un aliat al niciuneia dintre noi,ca am avut o sg calitate de-a lungul vietii-aceea de oratoare,evident nu atat de frumos asezata in propozitie... Copilul inapt,sentimentele lui n-au fost nicicand cu adevarat intelese,copilul inapt are limbarnita otravita si vulgara si sufletul macinat de neputinta de a sterge tot ce a tipat in trecut si tot raul pe care cv sale l-au atras asupra unor oameni care nu aveau nevoie decat de un ''saru-mana''. Nu e nimic mai crunt decat sa simti cum inutilitatea ta prinde contur in cuvintele celor dragi,cand privirile lor se intorc intr-alta directie pentru a-si ascunde sila,iar cenzura ia locul unor propozitii intregi care s-ar putea rezuma la a-ti spune cat de inutil ai fost in tot timpul care s-a scurs, in timpul in care ei ti-au oferit totul si tu ai luat de 3 ori mai mult! Sentimentul de copil al nimanui este continuarea patologica si de 3 ori mai amara al copilului inapt...insa durerea se masoara in minute nu in intensitate...si amandoua dureaza o viata! Protestez impotriva prostiei mele,impotriva incapacitatii de a functiona social si familial intr-o maniera umana si nu animalica...protestez impotriva incapatanarii de a aseza pe piedestal imaginatia si de a calca in picioare realitatea,protestez si sustin linsarea tuturor celor care aseaza familia pe planul secund,sustin linsarea mea pentru simplul fapt ca am invatat sa iubesc persoane straine in timp ce nu mai pot avea niciun strop de compasiune pentru cei care ma hranesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu