intinsa pe o lavita de brad
ating norii cu privirea
mangai frunzele ce cad
contempland nedefinirea
in minte zac pe flori de camp
in brate cuprinzand Pamantul
picioarele-mi alerga peste damp
si peste toate-mi sade gandul
respir adanc,inghit si cant
aleg sa mi se scurga ochii
sa simt cum trece timpu-n vant
si sufletul mi-e imbracat in rochii
si lavita de brad acasa sa imi fie
si norii sa m-acopere de izbavire
si soarele ce arde- o vesnicie
sa-mi lase aceasta ultima iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu