ABERATII

nu pot sa imi amintesc ce caut aici,aici unde totul e deja prea futut ,nu mai e viitor pe care sa-l intunec,nu mai sunt oameni pe care sa-i fac sa doara.imi piere incet din dexteritate,din vaz,din suflet,nu mai pot curge lacrimi ,nu mai au venele sange sa pompeze cu sila in retina,nu mai are balta peste pentru acest spirit irosit! NU POT SIMTI!
ma joaca soarta pe degetele ei invizibile,ma trezesc cu ea framantandu-mi trupul ca si cum mi-ar trage-o cu nasat,ma trezesc obosita de toate caci trupul nu-si mai poate permite inca o partida metaforica de sex in aceeasi zi.sunt demna de dispret boschetaresc si nu mi-e rusine,nu mi-e rusine de nimic.cum pot sa ma rusinez pentru decaderea proprie,fata de cine,fata de ce?!cui plm ii pasa daca decad atat de mult incat am sa ling de pe asfaltul din complex urmele de pasi si amprentele de pe pahare,pahare golite de...timp fara graba ,fara mine!
imi pierd mintile incercand sa le gasesc,pierd timp incercand sa nu-l irosesc,pierd oameni incercand sa-i indrept,ma pierd pe mine incercand sa ma gasesc,cui ii mai poate pasa daca de lene,cuprinsa de depresii lejere din perspectiva clasei neganditoare,am sa ma tarasc,am sa-mi amputez imaginar picioarele,am sa uit sa le pun pantaloni,ciorapi si tenisi,am sa umblu in fundul gol si-am sa cant in timp ce plang -simply the best?!
imi pierd mintile!imi pierd mintile! imi pierd in pula mea mintile si nu pot face nimic,nu ma pot misca inspre mine,nu ma mai vad in oglinda,nu stiu daca am inca parul cret si negru sau mi-a albit si mi-am construit o imagine,mi-am indus o imagine demna de mila dar totusi tanara,asta ca sa ramana deschisa calea spre izbavire,inca lunga,inca...inca!
condamnarea la decadere,asta mi-a ramas,asta daca nu am decazut deja suficient cat sa mai pot gandi la o cale de decadere.