ploua,atat de clar,de satios si de naiv incat picaturile prind un sens pe care eu nu-l pot contempla decat prin ele...perdeaua de apa taie neantul cu o putere din care ar trebui sa ne luam cu totii energia si totusi,in momentul asta,nu pot face mai mult decat sa contemplez fara sa simt ceva cu adevarat ,raman la incapacitatea ,pe care am recunoscut-o mai devreme,de a simti,intr-o perioada care urmeaza unui sir de clipe dureros de bine asimilate in toate cele fericite si nefericite ...as vrea sa simt acum cu puterea cu care am cazut acum cateva zile in coma emotionala,as vrea sa revin la cele doua zile in care am esuat prieteneste si am recastigat cu si mai putina demnitate acelasi statut,as vrea sa pot iesi din malaxorul asta care imi zguduie gandurile,mi le tulbura pe toate cu nesimtire si nedemnitate dar nu-mi permite sa zabovesc asupra unuia ci doar asupra conceptului de gand,gand=tulburare=neliniste=coma emotionala=eu acum.
ploua,mai incet,mai suav,mai putin naiv,mai putin clar-gandurile m-au napadit ,ploaia nu-mi poate spala vina,prostia,rautatea,sentimentele,esecul,golurile...nu e decat o ploaie de vara care o sa treaca si o sa-mi lase doar aceste randuri ,menite sa nu aiba sens pentru cei ce nu ma cunosc sau menite sa lase individualitatea sa fie eliberata...
nesiguranta cu care tratez tot ceea ce ma inconjoara imi da fiori,e crunt sa nu mai simti nimic dar e mai crunt sa nu mai stii cine esti sau cine ai fost,cine vei fi sau daca ai sa fi vreodata ceva cu adevarat,e crunt sa traiesti cu nesiguranta culorii ,gustului,mirosului si a ideilor...nu mai stiu cine sau ce entitate sunt,ca individualitate,ca eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu