cea mai urata zi din intreaga mea existenta e in realitate un intreg sir de simturi dezvelite de ignoranta si esecul intre care ma zbat nereusind sa gasesc o portita salvatoare. am devenit o planta necugetatoare, care simte pentru o secunda si vegeteaza mai apoi ,nereusind in a mia incercare de constientizare si asimilare a starii ce rupe carne dar nu starneste mintea a gandi,am ajuns in stadiul primitiv al simturilor ,tot ce simt si tot ce reactionez poarta un singur nume,mecanic si insensibil: REFLEX! nu gasesc cuvintele necesare,nu pot scoate din mine sub nicio forma ,orice forma,raul asta ce ma moare ca un intreg proces de torturare interioara.
e atat de tarziu,tarziu pentru a muri si a renaste,tarziu pentru a mai trai sau a mai muri ,e prea tarziu pentru toate...oboseala a cuprins in mine cu o forta demonica tot ce era inca viu,tot ce ar mai fi putut trai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu