adult

zac din nou pe scaunul din fata calculatorului,zac intr-o stare de nesimtire ,neconstientizare si imi doresc sa ma ridic ,sa ma ridic si sa zbor fara a misca un deget ...
ultimele zile au fost crunte ,nimicul a devenit mai nimic astfel incat l-am putut constientiza.
e ora 2.53,casa studentilor urla de viata,studentii,fostii mei colegi de meserie,se bucura de ei si de viata ce le mai curge prin vene, inrosita de alcool si de hormoni,unde eram eu cand se intamplau toate astea,unde sunt eu acum? cum am ajuns in balta asta verde si scarboasa de nimic ,nefacand nimic ,asa am ajuns...examene,servici,oameni,singuratate, ce ma asteapta,la ce sa m-astept?!
in jurul meu vuiesc gongile rosii si lunguiete de camin,sunt peste tot ,sunt peste tot in mine...cred ca nu sunt altceva decat gandurile mele refulate care ma bantuie si nu ma lasa sa mananc,sa dorm sau sa respir...
singuratatea nu mai e atat de rea acum cand am ramas fara optiuni,traiesc numai cu mine dar inca nu putem vb ,suntem noi,cele cateva care coexista sub aceeasi carne scarboasa si efemera dar nu reusim sa intram in contact,inca imi curge in mine peste tot amintirea altcuiva,inca e principala mea grija...dar va trece,trebuie sa treaca!