en-detail

o noua zi. m-am ridicat in capul oaselor si-am privit ravasita ecranul telefonului, imi parea atat de mic,prea mic, in realitate nu e deloc mic,( simteam nevoia umana de a da o explicatie,pana si acum ,numai in compania mea mintea bolii ma obliga sa dau o explicatie). cum ziceam,m-am ridicat in capul oaselor,cu parul ravasit,cu ochii umflati de-atata somn sau de nesomn,nici nu mai stiu daca am dormit mult,exagerat sau prea putin, totul e vraiste in mine, m-am ridicat sa vad cat e ceasul,imi parea atat de tarziu,imi parea o vesnicie care a trecut fara mine,dar nu-mi pasa,fiecare zi e in realitate o vesnicie care trece fara mine...asteptam telefonul sa sune ,asteptam sa mi se spuna sa plec,sa plec si sa-mi cladesc un rost dar n-a sunat ,rostul va trebui sa mai astepte inca o zi sau mai multe...
mi-am pus in cana un pliculet de ness ,prost si putin, f putin zahar sa nu cumva sa indulcesc prea tare stropul de cafea de pe fundul canii,mi-am luat tigarile,atat de putine,din ce in ce mai putine ,o carte,un pix si agenda,am coborat scarile, greoi si lent ,parca pentru prima oara si mi-am indreptat picioarele de lemn spre banca din spatele terenului de baschet, in cautarea eterna a linistii din mine,acolo unde zac ascunse ,in lemn,in aer ,in culoare cuvintele trecutului sub chip material de nimic...
in banca,cu ochii in carte ,sorbind rar din cafea incercand sa lungesc continutul incat sa-mi ajunga pentru doua tigari,imi pierd rabdarea si inchid cartea. imi holbez ochii spre camin,spre acele ferestre pe care le stiu din memorie,spre mesajele idioate zgariate pe ziduri, spre casa studentilor,sau ce se vede din ea, caut ceva ce nu as mai putea vreodata gasi,caut anii ce au trecut, doi ani in care aceste ziduri erau acasa,singurul loc pe care il simteam si mi-l doream sa fie acasa,acum e gol,mintea mi s-a golit de acest sentiment ,ochii aduc in mine imagini care nu mai starnesc nimic ...s-a terminat!
incerc sa gasesc un punct de plecare,incerc sa pornesc un proces indelung al schimbarii care va face din mine un om fericit ,vreau sa gasesc fericirea indiferent ce ar insemna ea ...fericirea,oh fericire!
in mine e ceva ce e putred ,putred doar metaforic vb,ceva ce nu mai simte si nu mai poate exprima,ceva ce nu respira ,nu merge,nu rade si nu doarme cu adevarat,e ceva ce controleaza aceste actiuni fara voia mea ,sa-mi fac o tomografie?!