cele doua...

Acum 1 an, vara, aveam sa cunosc o doamna ,o prima doamna in viata mea, superba femeie ! implinise deja vreo 50 de ani dar imbata totul cu parfumul ei ,atat de propriu si de provocator,atat de ...ea.Nicio experienta nu se masoara cu aceea,nicicand nu am simtit sangele lovindu-se de o parte si de alta a venelor cautand parca o cale ,o parte deschisa prin care sa tasneasca afara, simteam ca prind viata de fiecare data cand patrundea mireasma ei in narile mele si strabatea organele si mintea cu viteza luminii si totusi suficient de lent pentru a-mi asimila placerea si pentru a simti cum vibra totul in jurul meu, ametitor si aproape ireal! Sentimentul mi se parea atunci ca si acum ,delirant si ilegal, exagerat poate , insa resimtindu-i si acum tremurul , mi se tulbura fiecare frantura de ratiune, as putea imagina orice dupa acest moment dar n-as putea imagina ceea ce mi l-a starnit . Necesitatea parasirii spatiului in care o puteam contempla in voie , a facut ca timpul sa se scurga fara sa-mi dau seama si sa ne desparta privirile pana astazi ...nu e o tragedie totusi, atunci cand atractia se rezuma la stimularea receptorilor olfactivi cu un parfum cu chip, momentele in care nu mai ai parte de asta nu te afecteaza, iti ramane in minte amintirea si speranta regasirii stimulului in oricine altcineva. Bolnavicioase simturi, cat de nelimitate si de necunoscute imi sunteti! Uneori ma intreb daca asa trebuia sa fie, sa nu regasesc nimic din ceilalti in mine si nimic din mine suficient de explicit pentru a avea un sens in mintea celorlalti. Intensitatea emotiilor mele, care nu ma lasa a-mi gasi linistea niciodata, obiectele, oamenii, tot ceea ce ma inconjoara sunt facute parca pentru mine, pentru chinul la care ma supun, pentru linistea pe care n-am s-o pot gasi vreodata...toate ma starnesc si toate ma uita, caci sunt obiecte, cu toatele sunt doar obiecte, infinita pofta lor de a macina interiorul meu si de a stinge, ca fierul ars pe spinarea animalelor...animal stantat pentru a fi recunoscut de tot ceea ce ma urmareste si ma inconjoara, de propria inexistenta, de propriile cadavre neingropate regasite in chipuri, reci si mincinoase.